„Eram convins că nevasta mea mă înșală. Zice ca de ziua ei pot să mă duc cu prietenii la pește, că ea oricum o să fie la muncă. M-am intors acasa, trântesc tare ușa de perete și țipăm toți: suprizăăă!”

Vă facem cunoștință cu o nouă poveste din categoria “nu știm dacă este reală dar ne-ar plăcea tare mult să fie”. Un bărbat începe să bănuiască tot mai mult că soția îi pune coarne. Ce face el? Nu, nu o confruntă. Ci așteaptă să se convingă că este adevărat, să strângă mai multe dovezi ale infidelității ei. Și, nu în ultimul rând, să plănuiască o răzbunare simplă dar mai mult ca perfectă.

Să-i aflăm pățania:

“Aveam sentimentul că mă înșală, dădea tot mai multe semne că am dreptate, odată cu trecerea timpului. Mereu zâmbea și râdea când își butona telefonul; dacă o întrebam ce este, zicea că e mama ei la celălalt capăt. Așa-zisul stat peste program la birou aproape zilnic; dar când sunam acolo, colegii ei spuneau că plecase de ceva timp. Când am confruntat-o, mi-a zis – râzând cu gura până la urechi – că e doar o glumă de a lor.

Cea mai clară dovadă că nu mi se pare am primit-o când s-a dus după lapte la 11 și jumătate noaptea și s-a întors pe la 2. Sfatul pe care îl dau oricărei persoane care crede că este înșelat este simplu: angajează un detectiv particular. Acesta va strânge dovezi palpabile care te vor ajuta mai mult decât crezi la procesul de divorț.

Câteva luni s-au scurs și a venit ziua ei. Știu ce te gândești, tu cel care citești asta: de ce am așteptat atâta timp până să o confrunt și de ce a trebuit să o fac tocmai de ziua ei. Răspunsul la prima întrebare este simplu: am vrut să strâng cât mai multe dovezi să-i dau avocatului meu și, totodată, să rezolv tot ce trebuie pentru o nouă locuință.

În ceea ce privește a doua întrebare… era OBLIGATORIU să fie de ziua ei. Nu de alta, dar… Am întrebat-o ce vrea să facă de ziua ei și ea mi-a zis să plec din oraș cu băieții că ea va fi la muncă atunci, că nu vrea să se serbeze, nu vrea să i se reamintească faptul că îmbătrânește.

Ca să nu mai spun că am găsit o sticlă de șampanie și 2 pahare bine ascunse în dulap… Am crezut că îmi pocnește ceva pe creier atunci, jur! Așa că am făcut exact ce ar face un bărbat sensibil: mi-am strâns câteva lucruri și m-am dus la un prieten, prefăcându-mă că am plecat din oraș.

De acolo am luat legătura cu părinții ei și cu câțiva prieteni apropiați. Le-am spus că vreau să îi fac o maaaare mare surpriză de ziua ei: să dăm buzna peste ea în cameră cu tort, baloane, confetti etc. Sună amuzant, nu? Ei bine, chiar a fost! He he…

Le-am dat tuturor celor implicați întâlnire în fața apartamentului nostru la 8:30 dimineața. În linștea cea mai profundă, ne-am strecurat toți pe nesimțite în casă și apoi în fața dormitorului, cu mama ei în frunte, ținând mândră și entuziasmată tortul în mâini și rânjind de la o ureche la alta. Trântesc tare ușa de perete și țipăm toți: SURPRIZĂĂĂĂĂĂ!

Eh, surpriza a fost de partea noastră și de partea cealaltă a ușii, cu soția mea și amantul ei în prim-plan și goi pușcă, holbându-se la noi șocați. Mama scapă tortul, sora țipă, tatăl începe să răcnească din toate puterile. Iar eu… eu mă prefac îngrozit și îndurerat de spectacolul din fața noastră, în timp ce prietenii ei se agită și țipă, încercând să ne scoată pe toți afară din cameră.

Soția mea, pardon, fosta mea soție plânge în pumni și strigă spre mine “Cum ai putut?!?”, în vreme ce amantul se împleticește, încercând să-și tragă cât mai repede o pereche de pantaloni pe el în timp ce evadează din căminul conjugal.

E inutil să mai spun că a fost unul dintre cele mai frumoase cadouri aniversare pe care le-am făcut…

Sursa