Avem mai mulți generali în timp de pace decât Hitler și Stalin în timpul războiului!

Nu mai avem soldați, dar avem cei mai mulți generali din Europa!

Conform statisticilor oficiale, la începutul anului 1990, Armata Română avea un efectiv de circa 400.000 de militari. Ulterior, după restructurarea oștirii, numărul lor a scăzut treptat, iar astăzi s-a stabilizat la mai puțin de o sută de mii. În mod neașteptat, în același timp s-a petrecut un fenomen extrem de ciudat: pe măsură ce efectivele de militari scădeau de la un an la altul, numărul generalilor creștea exponențial.

Așa se face că, acum, România este, probabil, singura țară din lumea civilizată care, în vreme de pace, are cu mult mai mulți generali decât a avut vreodată în timp de război. Dar asta nu e tot: avansați, după cum se spunea cândva, ,,la apelul de seară al bocancilor“, apoi cocoțați în poziții de forță, unii dintre domnii generali cu umerii cocoșați de epoleți auriți s-au apucat de potlogării, una mai gogonată decât alta. În 2015, Armata română mai număra 73.000 de militari activi şi 80.000 de rezervişti. Aceste efective îi asigură la nivel mondial locul 57 în armatele lumii.

Conform propriilor legi de funcționare, Armata României este formată din trei categorii de arme: Forțele Terestre, Forțele Aeriene și Forțele Navale, toate aflate sub comanda Statului Major General, iar acesta, subordonat direct MApN. Pe timp de război, comandantul suprem al tuturor Forțelor Armate este președintele României. Asta spun legile și regulamentele. Tot legile din domeniu stabilesc și numărul de generali de diverse ranguri care pot exista la un moment dat. Din păcate, situația reală este mult diferită. La un efectiv de mai puțin de o sută de mii de cadre, România are circa o mie de generali, de la cei cu o singură stea de aur până la cei cu patru stele, așadar, generali de armată. Este drept că foarte mulți dintre aceștia sunt în rezervă sau în retragere, dar asta nu schimbă cu nimic situația.

Dincolo de aspectele penale, cazul lui Gabriel Oprea și al ,,generalilor de tinichea“ adunați în jurul lui atrage atenția asupra unei anomalii prezente în România postdecembristă: generali care, deși nu au făcut nicio zi de război, iar unii dintre ei n-au văzut în viața lor un soldat în carne și oase, au fost avansați ,,la foc automat și în pas de defilare“. Și nu orice fel de generali, ci dintre cei cu multe stele pe epoleți, care, în mod normal, ar trebui să aibă sub comandă corpuri de armată și armate întregi. Armate care, practic, nu mai există! Acum nu mai avem ostași. În schimb, avem o armată de generali.

Ploaia de stele aurite

1.691 de ofițeri ai tuturor instituțiilor de forță din România au fost înaintați la gradul de general în ultimii 27 de ani.

Dar, oricât ne-ar părea el de odios, Gabriel Oprea nu este cel care a inventat avansările pe bandă rulantă. Fenomenul a început chiar în 1990, când, în mod ciudat și cu totul neașteptat, o veritabilă ,,tornadă“ de stele aurite s-a revărsat, brusc, peste epoleții unor militari care în decembrie 1989 făcuseră parte din forțele de represiune ale fostului regim comunist.

Se știe deja că Revoluţia din ’89 a înlocuit ,,eşalonul unu“ al ierarhiei comuniste cu ,,eşaloanele II şi III“. Însă la fel s-au petrecut lucrurile și în Armată. La scurt timp după ce vechile căpetenii militare comuniste au fost scoase din ,,joc“, locul lor a fost ocupat de foarte mulți, apăruţi, practic, peste noapte. Istoricii afirmă că Napoleon Bonaparte ar fi spus, cândva, că ,,orice soldat poartă în raniţă bastonul de mareşal“. Dar nu vom afla niciodată dacă în decembrie ’89 vreunul dintre comandanții tanchiști care şi-au asmuțit coloşii de oţel asupra manifestanţilor s-ar fi gândit că are, deja, în buzunar stelele de general.

Totuşi, cu mulți dintre ei chiar aşa s-a întâmplat. În urmă cu 27 de ani, Mircea Mureşan era comandantul Regimentului de tancuri din Pantelimon, în grad de căpitan. Pe 21-22 decembrie 1989 a făcut parte din dispozitivul de apărare instalat în Piaţa Palatului. Ferm hotărât să lichideze ,,teroriştii“, el le-a ordonat tanchiştilor lui să deschidă focul asupra Bibliotecii Centrale Universitare. Ulterior, Mureșan a avut o ascensiune extrem de rapidă: la începutul anului 1990, a fost numit şef de stat major, mai apoi, comandant al Diviziei de Tancuri din Capitală.

Ulterior, s-a tot ,,plimbat“ între MApN şi MI, până a ajuns general de patru stele, așadar, general de armată. La un moment dat, a fost prim-adjunctul ministrului de Interne Dudu Ionescu. Ceva mai târziu a fost şi prim-adjunct al şefului Marelui Stat Major General. Acum, Mureșan a ajuns să se ocupe de liniștea Capitalei, ca „reprezentant al comunitații“, la Autoritatea Teritorială de Ordine Publică.

Tot tanchist, coleg de unitate cu Mureşan, a fost şi Gheorghe Carp, zis și ,,Gimi Carp“. Era maior, iar în noaptea de 22 decembrie ’89 a condus tancul care a trecut peste ,,baricada de la Inter“. Rapid, a ajuns și el general. Apoi, cu toate că provenea din MApN, s-a orientat tot spre MI, unde a ocupat diverse funcţii de rang înalt. Evoluții la fel de rapide au avut și fostul maior Eugen Bădălan și fostul locotenent-colonel Constantin Degeratu. Ambii au fost implicați, într-un fel sau altul, în reprimarea revoluționarilor din Arad, respectiv Cluj.

Dar asta nu a contat: cei doi au avut parte de ascensiuni fulgerătoare ce i-au dus, rând pe rând, până în fruntea Armatei Române, ca şefi ai Marelui Stat Major General. Un caz de-a dreptul cumplit este cel al lui Vasile Paul, fost maior al unității de tancuri din Calea Girocului. Acum și el este general de ,,en-șpe“ stele. Dar mai este și oarece profesor universitar. Iar la un moment dat, a avut-o ca studentă chiar pe fiica unuia dintre eroii pe care el i-a împușcat mortal în seara de 17 decembrie 1989.

Generali secreți
Nu toate decretele prezidențiale de avansare sunt anunțate pe pagina de Internet a Administrației Prezidențiale. Decretele prezidențiale care contează cu adevărat sunt clasificate. Nici peste 100 de ani, la deschiderea arhivelor, nu vor fi cunoscute.

Noroc cu unele resurse externe. Până atunci însă, Klaus Iohannis trebuie să-și alimenteze din ce în ce mai des rezervorul stiloului folosit la semnarea decretelor prezidențiale de avansare. Prin condeiul generos al lui Klaus Iohannis, o mare de generali invadează structurile militare, mai mult sau mai puțin secret. Invazia care contează însă este cea la bugetul de stat.

Evident, gradul de general înseamnă mai mulți bani în buzunar pentru posesor. Un exemplu de disimulare a mareei de generali care alimentează structura contraspionajului românesc îl reprezintă formularea din unul dintre documentele oficiale iscălite de Klaus Iohannis. „Decretul nr. 330/2016, privind acordarea gradului de general de brigadă cu o stea unor colonei din Serviciul Român de Informații“, așa sună forma prin care românii nu vor cunoaște câți generali plătesc din taxele și impozitele pe care le varsă la bugetul de stat, prin truda lor zilnică.

Celor care ar avea de gând să obţină listele şi, mai mult, să le şi dea publicității, Cotrocenii le-au pregătit puşcăria. Avertismentul cu pârnaia al Administrației Prezidențiale este unul fără echivoc: „Anexele conţin informaţii clasificate şi urmează regimul Legii 182/2002, privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare“.

sursa: www.stirisinoutati.ro