O turma de zimbri in libertate – aparitie rara in Parcul Natural Vanatori Neamt

Zimbrul a fost un simbol pentru România, acesta regăsindu-se în trecut prin mai toate pădurile montane. Un animal falnic, care se luptă în prezent să prospere și în sălbăticie, nu doar prin rezervații.

Animalul are o istorie neplăcută, deoarece a fost vânat până aproape de extincție. În anii 1800 a fost vânat ultimul exemplar sălbatic din munții noștri. Au trecut 100 de ani până ce zimbrul a reapărut. În 12 noiembrie 1958, au fost aduși la rezervația Hațeg-Slivuț o pereche de zimbri din Polonia. Ulterior s-a mai adus o pereche. Aceștia au prosperat, în prezent zimbrul fiind găsit în câteva rezervații, dar și în sălbăticie. În ultimii ani au tot fost eliberate exemplare în câteva zone. La ora actuală, România are în jur de 100 de zimbri.

Zimbrii trăiesc în turme conduse de femele cu experiență și nu petrec mult timp într-un singur loc. Din turme fac parte doar femelele, vițeii și masculii tineri; masculii adulți sunt solitari și se alătură grupului toamna, când e vremea împerecherii. Perioada de gestație durează nouă luni și vițeii se nasc primăvara, când se găsește hrană. Un zimbru trăiește 30 de ani în captivitate, dar în sălbăticie viața lui este mai scurtă.

Zimbrul, cel mai mare mamifer european, cântărește între 300 de kilograme, femela, și o tonă, masculul;poate ajunge la 2,9 metri lungime și 1,9 metri înălțime. E mai înalt, dar mai puțin masiv decât verișorul lui, bizonul american. Partea din față a masculilor este foarte dezvoltată, în disproporție cu crupa. În ciuda aspectului masiv şi a mişcărilor lente, zimbrii sunt foarte agili şi pot sări trei metri lungime și doi înălțime.

Zimbrii mănâncă iarbă, mărăcini, puieți și arbuști și contribuie la fertilizarea pajiștilor, bătătorindu-le, răscolind nisipul și noroiul. „Ei mențin echilibrul dintre zonele împădurite și zonele deschise cu pășuni și poieni“, explică biologul Răzvan Deju. „Foarte multe specii se înmulțesc prin semințele din balegă: diferite specii de graminee, festuca, luzula. Scarabeidele, care sunt hrană pentru multe specii de păsări, trăiesc în balega de zimbru.“

Biologul Răzvan Deju, 38 de ani, este responsabil cu reintroducerea zimbrului în Parcul Natural Vânători Neamţ. Planul său este ca, până în 2020, populația de zimbri din zona parcului să ajungă la 50. Angajații parcului monitorizează zimbrii care au fost eliberați și observă ce mănâncă, care e starea lor de sănătate, ce relații stabilesc în turmă și cum interacționează cu alte animale. Iarna, zimbrii sunt hrăniți și primesc în mâncare un mix de minerale, iar trimestrial li se recoltează probe coprologice pentru a urmări gradul de infestare cu paraziți. Sebastian Cătănoiu, directorul parcului, monitorizează pe calculator traseul făcut de zimbri în ultimele 24 de ore. Două dintre animale au colare GPS, iar datele se descarcă într-un program care furnizează informații din două în două ore – latitudine, altitudine, longitudine, temperatura corpului – și care-i ajută pe rangeri să-i găsească mai ușor pe teren. Alți doi zimbri au radio-colare, monitorizate cu ajutorul telemetriei: rangerii folosesc o antenă care recepționează semnal în apropierea zimbrilor.

De când au fost eliberați, zimbrii au trecut de limitele parcului și au explorat peste 60.000 de hectare.Femelele, vițeii și masculii tineri sunt împărțiți în două turme și au explorat în jur de 18.000 de hectare. Cel mai departe a mers un mascul care a trecut dincolo de lacul de acumulare Bicaz și a rămas acolo – angajații Parcului Național Ceahlău îl monitorizează și țin legătura cu Sebastian Cătănoiu.

Sursa: natgeo.ro, RNP – Romsilva