Cum erau tratați pacienții cu boli psihice în urmă cu 100 de ani! Tratamentele barbare la care erau supuși! Cine scăpa VIU, nu mai era niciodată OM!

Persoanele diagnosticate cu boli psihice, între care epilepsie, schizofrenie, demență, stres posttraumatic ori tulburări de comportament, în urmă cu o sută de ani, aveau de îndurat chinuri groaznice, întrucât tratamentele folosite de medici erau desprinse din filmele de groază.

În urmă cu mai bine de o sută de ani, medicii specializați în boli psihice făceau fel și fel de experiemente pe bolnavii de afecțiuni psihice, iar acestea erau, fără îndoială, care mai de care mai șocante. Mai exact, din dorința de a vindeca boli grave ca epilepsia, schizofrenia, demența și altele, pacienții erau fie înlănțuiți, încălziți ori răciți, iradiați ori electrocutați. Din păcate, însă, unii dintre ei nu supraviețuiau, iar altele rămâneau cu sechele grave.

Află ce tratamente barbare utilizau bolnavii pentru tratarea persoanelor cu boli psihice, mai jos:

Pacienții cu boli psihice, obligați să facă băi de câteva ore

Persoanele diagnosticate cu boli psihice erau supuse, în urmă cu zeci de ani, unor tratamente barbare. Printre acestea se numără cele prin hidroterapie. Mai exact, bolnavii erau plasați în băi ori în cabine cu aburi pentru perioade lungi de timp, din dorința de a trata bolile psihice ori pur și simplu pentru a-i calma. Mai mult de atât, uneori, acestea durau câteva ore, iar în cazul în care opuneau rezistență ori erau recalcitranți, pacienții erau legați pentru a nu se putea mișca și erau hrăniți cu forța de personalul spitalului.

De cele mai multe ori, băile aveau temperaturi cuprinse între 33 și 37 de grade Celsius, însă în cazul celor diagnosticați cu psihoze maniaco depresive, medicii foloseau apă rece, întrucât se credea că încetinea fluxul sanguin către creier și scădea nivelul activității mintale și fizice.

Patul Utica, un tratament barbar pentru tratarea problemelor psihice

Denumit astfel după Azilul din Utica, din New York, SUA, ”Patul Utica” era, practic, o cușcă, în care era imobilizați pacienții recalcitranți, la finalul secolului XIX, dar și XX. Din cauza faptului că nu puteau să stea nemușcați, mulți dintre ei au murit în urma atacurilor de panică ori a stărilor de șoc. Ba mai mult, unii dintre ei se confruntau cu infarct, accident vascular cerebral, iar medicii nu puteau să le mai salveze viața.

Dependenții de droguri, ”tratați” prin inducerea șocului insulinic

Folosită pentru prima dată în 1927, de către doctorul Manfred Sakel, insulina a fost utilizată pentru tratarea persoanelor dependente de droguri ori a psihopaților. Ulterior, însă, medicii au crescut dozele, ceaa ce a determinat intrarea pacienților în șoc insulinic. Metoda barbară a fost, imediat, adoptată și de alte spitale de psihiatrie, a devenit populară în anii ’40 și ’50, când era folosită pentru a trata schizofrenia.

Scaunul tranchilizant, folosit pentru a controla fluxului sanguin către creier

Proiectat de către fondatorul psihiatriei americane, medicul Benjamin Rush, scaunul tranchilizant a fost folosit, în general, pentru a trata nebunia, el fiind de părere că această boală este una arterială. Astfel, cu ajutorul acestui scaun, el dorea să controleze fluxul sanguin către creier, prin reducerea acțiunii musculare, însă experimentul a fost, evident, unul eșuat.

Terapia cu electroșcuri, utilizată pentru tratarea schizofreniei

Această metodă extrem de dură a început să fie folosită încă din secolul al XVIII-lea pentru tratarea schizofreniei și a epilepsiei, însă nu a avut succes deloc. Pacienții tratați astfel se confruntau, ulterior, cu pierderi de memorie. De asemenea, și terapia cu radiu a fost experimentată la începutul secolului XX. Aceasta era utilizată pentru a trata boli de piele, diverse forme de cancer, dar și boli psihice ca epilepsia ori schizofrenia. În cazul acestei proceduri, bolnavilor le erau adăugate în băi săruri de radiu, care uneori erau aplicate direct pe corp, extern și intern ori chiar pe tumoră, prin incizie.

Scaunul rotitor, folosit pentru a trata boli ca ”nebunie” sau ”manie”

În secolul al XIX-lea, pentru a trata tulburări ori boli psihice, medicii foloseau scaunul care se rotește ori scaunul ”rotitor”, cum mai era denumit de sprecialiști. Acesta avea rolul pentru a-i calma.

„Unul dintre efectele constante ale legănării este un grad mai mare sau mai mic de amețeală, însoțit de paloare, greață și vomă și, în mod frecvent, de evacuarea conținutului vezicii urinare”, relata Joseph Mason Cox în cartea sa, „Observații practice asupra nebuniei”, în 1804.

Lobotomia, o metodă bizară prin care se dorea ”înreruperea unor circuite” din creier

În speranța că înlăturarea unor legături neuronale va duce la tratarea unor boli mintale, medicii practicau lobotomiile, ce constau în tăierea unor fibre nervoase din creier. Din păcate, însă, bolnavii sufereau, ulterior, de paralizie, pierdere a memoriei ori chiar schizofrenie. Unii dintre ei, însă, nu supraviețuiau procedurii barbare.

sursa:Sursa: incredibilia.ro