Învăţăturile ţăranilor români de acum 100 de ani: „Multe mai trage omul în viaţa lui şi în bună parte le trage pentru că nu ştie.”

La inceputul secolului trecut, statul roman ducea o munca intensa pentru a-i convinge pe tarani cat de benefica este stiinta de carte. Tocmai de aceea, tinerii din mediul rural care ieseau de pe bancile scolii erau incurajati sa impartaseasca si celorlalti din experienta lor.

Astfel au aparut publicatii precum „Calendarul satenilor”, o brosura de cateva zeci de pagini scrisa de „mai multi feciori de sateni” si tiparita in anul 1907, care continea, pe langa informatii detaliate despre scolile din fiecare regiune, o serie de sfaturi practice culese din viata de zi cu zi a taranilor. Calendarul incepea cu un mesaj catre sateni: „Multe mai trage omul in viata lui si in buna parte le trage pentru ca nu stie, scrie adevarul.ro.

De aceea s-au facut scoli, ca omul sa-si deschida capul, sa priceapa ce-i bine si ce-i rau si sa traiasca mai omeneste. Cartea si scolile nu trebuiesc numai slujbasilor, ci la tot omul, fie el ce-ar fi. Cartile ti-s cei mai buni prieteni, caci te sfatuiesc fara sa te rada”. Apoi se facea o evaluare a ispitelor care ii pandesc pe cei tineri: „Cinstiti sateni! Vedeti singuri ca lumea, de la o vreme, a inceput sa se schimbe si halal ar fi daca s-ar schimba in bine. Vedeti ca tineretul de azi a pierdut rusinea, nu cata in cinstea batranilor si nu le mai iau in seama vorbele, iar randuielile noastre din vechime nu le mai plac. In schimb, fuduliile si pacatele cele mai grele le fura mintile”.

Femeia lenesa, o dihanie

In virtutea acestei constatari, „calendarul” venea cu o lista de indrumari menite sa perpetueze deprinderile intelepte ale taranilor, dar sa le si alunge proastele obiceiuri. O atentie deosebita era acordata femeii, pe care „tinerii cu gandul insuratoarei” trebuia sa o aleaga cu mare grija. „Femeia e sufletul gospodariei. Vedem gospodari nepriceputi care lipsesc vesnic de la gospodarie, altora le plac petrecerile, insa daca au fericirea de a avea sotie o buna gospodina, ei tot merg inainte.

Daca dimpotriva gospodarul e destept, muncitor, harnic, dar sotia e nepriceputa sau lenesa, el se va ruina macar orice-ar face”. Dupa ce se cunoaste o proasta gospodina? „Este lenesa, se scoala tarziu, imbracata prost, murdara, rau pieptanata; barbatul si copiii sunt rupti, murdari; ea e mereu imbufnata, se sfadeste in vant, e nemultumita de ea insasi. Sa va fereasca Dumnezeu de asemenea dihanie in casa!”.

„Rachiul ne face neoameni”

Alt aspect important din viata taranilor era considerat sanatatea omului, cheia acestei probleme fiind „hranirea cum se cade, caci cele mai multe boale, cele mai multe pleaca cu zile vin din pricina hranei proaste si nepotrivite”.

„Calendarul satenilor” scria: „Noi hranim cu munca noastra si cu pamantul nostru o lume intreaga si la urma patim ca ciobotariu, care face la toti incaltaminte buna si el umbla cu cine stie ce scoabe rele si carpite. Oare sa nu fie jale cand se face atata grau in tara noastra si ai nostri mananca mamaliga?

Oare nu-i pacat cand vezi ca ai nostri vand oule, untul, pasarile si mananca mancari fara putere in ele? Si cum s-or lupta cu nevoile acei ce n-au nicio putere in ei? Ce putere si ce desteptaciune iti poate da mamaliga cu mo are de curechi, ori cu un bors lung? Ei, da’ acuma nu-i vorba numai decat de carnarii si de grasimi, caci nici ele nu-s bune, decat doar din cand in cand”.

Sfatul de capatai era ca taranii sa o lase mai moale cu mamaliga si sa manance mai multa paine: „Lucrul cel mai de seama in hrana omului este panea. Si in rugaciuni tot de pane se vorbeste, nu de mamaliga. Iaca peste munti, in Tara Ungureasca, romanii de acolo mananca pane. Fac cate un cuptor pe saptamana, iar mamaliga o mananca mai mult de gust. Si-s romani chipesi, tot unul si unul!”. Nu putea lipsi, dintr-o asemenea brosura, problema bauturii, narav greu al taranului roman de ieri si de azi. „Pe cat de bine face trupului o hrana buna, pe atata de rau ne fac bauturile spirtoase.

Este foarte gresita credinta ca rachiul e bun pentru orice boala. Caldura si puterea rachiului se aseamana cu focul de paie. Caldura ce-o simtim ne arde trupul, ne ucide gandul, ne face neoameni. Rachiul duce pe om unde nu e voia lui. In loc sa dati paraua voastra pe otrava de bautura, dati-o pentru carne, oua, lapte si alte lucruri trebuitoare. Cea mai buna bautura este apa curata”.

Sfaturi medicale culese din „Calendarul satenilor” (1907)

Cand nu mistuie stomacul: Cu un ceas inainte de fiecare mancare sa bei o ceasca de ceai rece, facut din varfuri de pelin uscat la umbra. In lipsa ceaiului sa pisezi pelin, sa-l cerni si sa pui un varf de cutit in mancare in loc de piper.

Daca ai durere la iesire: Cu un ceas inainte de masa, sa bei in toate zilele cate un pahar de ceai, facut din frunze de soc uscat la umbra.

Miros de gura: Seara si dimineata sa bei cate o ceasca de ceai facut in isma (minta) fiarta in apa cu o jumatate de litru de vin alb.

Piatra in basica udului: In loc de apa sa bei ceai rece de boabe de maciese (cacadare), fierte cu troscot uscat la umbra.