Afacerea la care bulgarii ne dau clasă. Singura fermă din România, închisă inexplicabil acum 2 ani

Afacerea midiilor din Marea Neagră aşteaptă investitori. În timp ce la noi scoicile sunt scoase cu mâna de scafandri, vecinii bulgari ne dau clasă cu producţia lor de serie.

Cele câteva zeci de crescătorii cu certificate ecologice apărute în ultimii ani pe malul bulgăresc al Marii Negre sunt toate profitabile. Şi astfel, Bulgaria reuşeşte, printr-o legislaţie flexibilă, să devină principalul furnizor de midii din zonă.

Inspectorul Pro va arăta de ce suntem nevoiţi să mâncăm până şi scoicile de la bulgari.

Oraşul port Kavarna este o localitate de doar 11.000 de oameni. Cât o comună mai răsărita din România. Este punctul de îmbarcare către cea mai mare fermă de midii din Bulgaria, certificate ecologic. Proprietar este Nayden Stanev, scafandru pensionat al forţelor navale bulgăre.

Ferma oferă o imagine inedită. Midiile sunt fixate pe frânghii care atârnă vertical în apă, iar întreaga structură este susţinută cu ajutorul unor balize plutitoare. Ferma de la Kavarna are 124 de linii de suprafaţă, lungi de câte o sută de metri, iar o singură linie poate produce 20 de tone. Secretul constă în compoziţia materialelor, făcute special pentru a rezista durităţii Marii Negre.

Nayden Stanev: “Aceasta este o baliză specială făcută de o firmă din Irlanda. Sunt cele mai bune balize plutitoare din lume. Sunt folosite în Noua Zeelandă, în Anglia, în Franţa, în Turcia, pentru că sunt foarte puternice, materialul din care este făcut este secret. Rezistă de la -40 de grade la 40 de grade fără nicio problemă. Aceasta frânghie, de exemplu, este foarte puternică. Nu face rău midiilor. Dar este la fel de dură ca metalul.”

În primele zile de viaţă, pentru că nu poate înota, midia caută puncte de fixare, pe diverse suporturi, de la frânghii la stabilopozi. Scoicile se hrănesc filtrând apa mării. La fel se întâmplă şi la ferme, unde omul nu intervine practic cu nimic în hrană şi dezvoltarea lor. Prin frânghiile amplasate în mare, le oferă doar un punct de fixare.

Omul de afaceri bulgar culege midiile din mare cu ajutorul unei linii de producţie din Noua Zeelandă. Totul este automatizat.

Ferma de midii, înfiinţată în 2004, a dat prima producţie în 2008. Întreaga investiţie se ridică la 4,5 milioane de euro, din care 500.000 de euro, fonduri europene.

Nayden Stanev: “Când m-am pensionat din armată a trebuit să fac ceva şi am început cu midiile. Dar a fost multă muncă. Am petrecut mult timp în bibliotecă şi am citit. La început a fost foarte greu. Pentru că în Bulgaria, în Marea Neagră, nu era nicio fermă de midii. Continui să învăţ, pentru că vremea se schimbă continuu.”

Membrii echipajului curăță midiile şi le pregătesc de livrare. În portul din Kavarna, marfa este aşteptată cu nerăbdare de distribuitori. Scoicile nu ajung doar în Bulgaria şi România, ci şi în Polonia şi Cehia. În port, îl întâlnim pe Constantin Hatman. Aprovizionează cu midii zeci de restaurante din Constanța şi Bucureşti. Este scafandru de meserie, la fel ca omul de afaceri bulgar.

Gustăm împreună midiile vecinilor noştri la un restaurant din Costineşti. La recomandarea bulgarilor, bucătarul le aruncă un singur minut în apă fierbinte.

Constantin Hatman: “Sunt foarte bune. Aşa le promovează ei, aşa le-am preluat şi eu de la ei, mi-au şi spus să le promovez în stilul ăsta. Prima oară când le-am văzut am zis ”dom’l,e nu am cum să vând aşa ceva în România, că românii le preferă pe alea mari.” Mi-a spus să am răbdare şi să le gust. Am gustat, am văzut, am luat la rândul meu mostre, am adus în România le-am dat la diferiţi bucătari. Unii bucătari nu le-au acceptat, unii care au mai lucrat prin afară gen Italia, aşa, ”imediat da, dom’le în sfârşit o midie de calitate”. Cu cât e mai mare, cu atât a stat mai mult în apă, a filtrat mai mult.”

Între timp, la Eforie, scafandrii noştri ies pe mare, să culeagă scoici pentru restaurantele de pe litoral. Procesul de colectare este exclusiv uman şi se face prin răzuire mecanică. Cum scafandrii nu pot recolta doar midiile, este afectat întreg ecosistemul.

În România, midiile sunt colectate doar de scafandri. Nu există nicio fermă de scoici. În Bulgaria, în 2014, erau înregistrate 45. Totuşi, marea este aceeaşi. Mai neagră în România însă, spun unii specialiştii. Valurile sunt mai mari şi mai dure la noi pentru că nu avem o zonă stâncoasă care să o protejeze, în calea furtunii, cum au bulgarii.

Cu toate acestea, în urmă cu mai bine de 10 ani, inginerul Mirel Crivat, a reuşit să pună pe picioare o fermă de midii, în Marea Neagră, la Agigea. În 2009, era abia la început

În 2016, a ajuns la o producţie record de scoici, de 20 de tone. Aproviziona restaurante, dar şi două lanţuri de hipermarketuri. Un succes, am putea spune. Paradoxal însă, 2016 a fost şi anul în care ferma s-a închis. Din cauza unor probleme birocratice, ne spune proprietarul, care refuză însă să intre în detalii. Ne spune doar că dacă va găsi un investitor serios, o va lua de la capăt.

Cei mai afectaţi de lipsa unor ferme de scoici sunt proprietarii cherhanalelor de pe litoral.

Cristina Dan, administrator terasă: ”Midiile le procuram de la o firmă specializată care este singura în zona sau de la marile magazine.”

Simion Nicolaev este directorul Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Marina. Este convins că şi în marea noastră pot fi înfiinţate ferme de midii. Cu fonduri europene, realizează un centru demonstrativ pentru creşterea scoicilor. Cercetătorii din institut vor pune pe hârtie, dar şi în practică toate datele despre unde şi cum pot fi crescute midii în marea neagră. Care este tehnologia necesară şi ce paşi trebuie urmaţi.

Directorul Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Marină consideră că procedura de obţinere a autorizaţiilor sanitar veterinare trebuie simplificată.

Dacă midii nu reuşim deocamdată să creştem în marea noastră, bulgarii ne “vând” ideea unei afaceri de uscat, dar care poate fi dezvoltată la malul mării: o fermă de melci. Aşa cum a făcut Emilia, în Balgarevo. Spune că a vrut să le ofere o alternativă rafinată iubitorilor de midii, care ajung în zona Kavarna-Dalboka. Turiştii pot vizita ferma, iar la final sunt îmbiaţi cu o porţie din marele gri. Vorbim de o specie de melci, originară din Africa de Nord.

Ne place sau nu, bulgarii au lecţiile făcute în acest domeniu. Au o legislaţie mai flexibilă, spun specialiştii în cercetare marină. Mai multă deschidere din partea autorităţilor. Dar şi mai mult chef de muncă. Poate nu ar fi rău să le luăm exemplul şi să le aplicăm reţeta şi pe litoralul românesc.