Care este motivul pentru care mama este intodeauna mama

A fi tată este un pic mai ușor. Tata nu te poartă 9 luni in pântec. Nu vomită, nu are o vezică compresată. Tati nu are corpul invadat de un bisturiu, el nu face o cezariana, nu face o naștere naturală, nu devine nebun de la hormoni.

Tatăl nu-și vede pieptul sângerând pentru a-și hrăni copilul, nu rămâne treaz până în zori, nu trece mâna pe nasul copilului de 569 ori pe noapte, pentru a vedea dacă respiră. Tati nu-si indeparteaza indoielile pe grupurile de mame, nu sufera pentru corpul sau schimbat, cand il vede in oglinda, tata poate sa-l returneze pe bebe la mama cand isi pierde respiratia de la prea mult plâns.

Tata are o gardă in spate numită mamă.

Desigur, a fi tată este important: foarte important. Tata e bun. Tata glumește, conversează, joacă, face baita, participă activ, strange pe cineva de gât, dacă este necesar. Tata e bun, oferă siguranța. Ucide și doi, dacă trebuie.

Dar mama este diferită. Mama merge mai presus de bine si de rau. Mama are „autoritate spirituală” asupra copilului ei, mama renunță, mama îi cere lui Dumnezeu în fiecare zi să intervină pentru copiii ei. Mama lasa prieteni, mama ramane acasa cand toata lumea se simte bine. Nu își permite băi lungi!
Mama trăiește pentru puiul ei!

Persoana bună este cea care îi iubește copilul, locul bun este unde poate merge cu copilul ei. Mâncarea bună este cea care nu provoacă îmbalonare , promoția bună este cea a scutecelor.
Mama nu are un interes mai mare decît bunăstarea copilului ei.

Mama cunoaște data fiecărui vaccin, suferă de febră, lacrimi și mii de lacrimi. Mama, urcă pe candelabru pentru a câștiga un zâmbet, nu se uită la un ziar fără să-și imagineze „Doamne Dumnezeule, și dacă ar fi fost fiul meu?”

Mama se confruntă cu o armată … cu tocuri înalte și pieptul deschis!

Dacă totul și toți lipsesc, mama va fi lângă copilul ei. Mama este mama! Dar și tata rămâne tot tată!