”Să ştiţi că bucuria mea de astăzi este că nu m-aţi uitat…” au fost vorbele profesoarei ”Isoscel” din Liceenii!

Multă vreme actrița Tamara Buciceanu-Botez, născută în Tighina, Republica Moldova, nu și-a mai făcut apariția în public din cauză că se deplasează foarte greu.

Cu toate acestea, Tamara Buciuceanu, una dintre cele mai apreciate actrițe de teatru, film și televiziune ale generației de aur, și-a găsit forța necesară pentru a urca din nou pe scenă.

De data aceasta ca invitată de onoare în cadrul Galei Teatrului Metropolis 12, prilej de sărbătorire a 65 de ani de carieră a celei supranumite “ Doamna comediei românești”.

“Să ştiţi că bucuria mea de astăzi este că nu m-aţi uitat. Mi-am făcut meseria cu cel mai mare drag. Dacă m-aţi aplaudat 65 de ani, înseamnă că aţi înţeles ce am vrut să spun pe scenă. Mi-am făcut ucenicia despre ale teatrului la Teatrul Naţional din Iaşi. Am avut şi în Iaşi, şi la Bucureşti profesori extraordinari care m-au iubit şi m-au învăţat lucruri foarte frumoase. Pentru mine, viaţa a fost cultură, cinste şi demnitate”, au fost primele cuvinte rostite pe scena Teatrului Metropolis.

Discursul profesoarei “Isoscel” (rolul din “Liceenii”) s-a încheiat prin recitarea unei poezii ce a fost compusă de un fost coleg de scenă de la Teatrul Constantin Tănase, emoționând întreaga asistență prin memoria formidabilă și conținutul versurilor.

“Când nu veți mai mirosi flori de câmp pe scenă seara / Poate vă veți întreba atunci unde-o fi plecat Tamara?”.

I-au fost alături, ca invitați de marcă, reprezentanți ai lumii artistice, actori, regizori, critici de film, dar și “Liceenii” Oana Sârbu, Mihai Constantin, Ștefan Bănică jr.

Acesta din urmă a transmis un mesaj care a mers la sufletul celor prezenți, cât și al celor care l-au putut descifra prin intermediul mijloaceor mass-media.

“Marii noștri actori trebuie aniversaţi şi trebuie aplaudaţi şi ridicaţi în slăvi cât sunt în viaţă. Noi, românii, avem acest senzaţional obicei de a face mare tam-tam după. Nu mă interesează după. Acum trebuie să o facem, cât sunt în viaţă. Dacă merită o statuie, fă-i o statuie”, a spus Ştefan Bănică.

La rândul său, atunci când în octombrie Bănică a împlinit 51 de ani, profesoara “Isoscel” i-a dat o lecție ce poate fi rezumată într-o singură frază: “Să nu uiți niciodată să fii sincer și demn cu orice om oricât de modest ar fi!”.

sursa: respectsiprietenie.ro