Lumea privită PRIN SMARTPHONE. Cum UITĂM să mai trăim în viaţa reală

„Trăieşti” un eveniment doar dacă l-ai surprins pe telefonul mobil. Zi de zi, te raportezi tot mai mult la ce poză ai surprins, nu la ce ai simţit. Efectele „lumii privite prin mobil” sunt devastatoare, avertizează specialiştii, şi merg până la schimbarea percepţiei şi a relaţiilor dintre oameni.Sâmbătă seara, ora 20:00. Mii de oameni s-au strâns în Piaţa Unirii pentru a vedea „Simfonia Apei”. Din 10 oameni, cel puţin şapte au telefonul mobil în mână, încercând să facă cel mai bun video sau cea mai bună poză. Spectacolul apei, care se ridică la câţiva metri de la pământ, e urmărit doar prin ecran.

Iar scena aceasta poate fi văzută la toate evenimentele publice, la o simplă ieşire la terasă şi chiar la întâlniri de familie. „Trăieşti” momentul doar dacă e pe cameră. Psihologii avertizează că asta ne depărtează tot mai mult de realitate.

„Oamenii au început să folosească mai mult telefonul şi lumea virtuală şi uită să trăiască viaţa reală. Asta fie ca o evadare, pentru că nu se simt bine acolo unde se află, însă prezenţa lor este necesară, pentru că dă bine, şi atunci evadează prin telefon. Din păcate, am învăţat să nu mai trăim aici şi acum, ci să trăim într-o lume virtuală şi pentru ceilalţi, să arătăm celorlalţi ce facem”, explică psihologul Keren Rosner, pentru Mediafax.

Specialiştii atrag atenţia că percepţia omuluitinde să amorţească. El se raportează la ce a reuşit să salveze în telefon, ignorând realitatea.

„Dacă ar fi să-i dăm o denumire, acest sindrom se poate numi ”Evadarea din ancorarea în prezent”, pentru că vorbim de o fugă de realitate. Nu ştim să interacţionăm cu ceilalţi sau vom şti, dar într-un mod diferit. Cert este că va fi o altă relaţionare inter-umană, ceea ce se poate observa şi în prezent”, apreciază Keren Rosner. Oamenii nu mai ştiu să comunice, nu se mai întâlnesc atât de frecvent, nu mai împărtăşesc idei. „Împărtăşesc imagini şi totul este la nivel superficial. Şi, nu în ultimul rând, vom asista la un alt mod de gândire şi de evaluare a realităţii. Şi comportamentul este diferit, a devenit compulsiv, pentru că obsesia în această situaţie este imaginea de sine. Nu se mai valorizează prin realizările profesionale, prin implicare, ci se valorizează prin situaţiile ”unde sunt acum şi ce fac eu”, a mai spus psihologul.